Cu ocazia zilei de 1 an a fiicei noastre, echipei care ne-a îngrijit: Mulțumim. În ultimele 4 săptămâni m-am gândit ce aș scrie într-o scrisoare. Așa de multe gânduri și emoții și până la urmă nu am reușit decât asta, Mulțumim. Pe 30 august 2019 viața mi s-a întors pe dos. Am ajuns la spital pentru verificarea tensiunii arteriale și am fost restricționată la pat și informată că nu voi mai pleca de acolo până la nașterea fiice mele. Aveam doar 29 de săptămâni și 4 zile de sarcină. Următoarele ore au fost terifiante. Scopul era să ajungem la 35 de săptămâni. Deși echipa antepartum a făcut tot ceea ce a putut am ajuns în sala de operație 2 zile mai târziu. După ce am fost informată despre riscurile pentru Holly și pentru mine detaliile devin încețoșate. (Urăsc acest lucru dar simt că a fost mecanismul meu de a face față). Țin minte drumul spre sala de operație. Sala era plină de medici și asistente îmbrăcați în galben și albastru. Eram îngrozită. A fost un sentiment ireal să pot arunca o privire spre fiica mea înainte de a fi dusă spre terapia intensivă neonatală (TINN): Urma să nu-mai mai văd fetița timp de încă 2 zile. Dar voi ați văzut-o. Ați fost primii pe care ea i-a auzit. Ați fost primii care ați ajutat-o atunci când a avut nevoie. Sentimentul de vină pe care l-am simțit în primele câteva săptămâni și sproradic în aceste ultime 12 luni a fost incomensurabil. Eram zdrobită. M-ați văzut mereu la post, vulnerabilă. Eram îngrozită. Eram furioasă. Mă luptam în interiorul meu. Simțeam să sunt slabă și eram îngrijorată că nu voi putea face față suișurilor și coborâșurilor din TINN. Admit, m-am luptat să cred că vom putea vreodată să plecăm din spital ca o familie de 4 membri. Ați văzut privirea îngrozită de pe fața mea când suna vreo alarmă. Ați avut răbdare. Mi-ați explicat fiecare fir, fiecare cordon, fiecare tub, fiecare alermă. Inima mea era plânsă atunci și cu toate acestea ați intrat în ea zâmbind și cu calm și ați verificat-o. Priveam uimită. Privind înapoi, iubesc cum principalele ei asistente nu m-au întrebat dacă sunt pregătită să o țin în brațe. Pur și simplu mi-au dat-o. Se putea vedea ce timidă și speriată eram dar ați știut cât de mult aveam nevoie una de alta. M-ați ajutat din nou să capăt încredere când aveam nevoie să fiu cea mai bună mamă a luptătoarei Lil. Mulțumesc pentru asta. Am realizat, pe durata șederii noastre de 73 de zile, că m-ați ajutat pe mine la fel de mult ca și pe Holly. A fost un proces de vindecare pentru amândouă. Nu vă pot mulțumi îndeajuns. Ne-ați oferit cea mai bună îngrijire pentru Holly. Ea crește, se face mare în foarte mare măsură din cauza iubirii și îngrijirii primite de la voi toate. Conversațiile pe care le-am avut, incredibilele îmbrpțisări pe care mi le-ați dat, sesiunile de liniște cu masaj pe spate, oferta de șervețele când aveam nevoie, toate, toate acestea m-au ajutat să mă vindec. Aveam nevoie de voi la fel de mult ca și Holly. Mulțumesc pentru că m-ați ajutat să-mi vindec familia. Veți fi mereu parte din povestea noastră și o parte mare din familia noastră. Și dacă sărbătorim aniversarea de 1 an a lui Holly vă sărbătorim și pe voi și munca voastră uimitoare.
După Top of Form
Top of Form
Amanda Tellmann; ian. 2021