Dovezile despre beneficiile alăptării sunt atât de puternice, mai puternice decât pentru multe alte intervenţii, şi totuşi alăptarea nu beneficiază de suficient suport. Există studii care arată că doar oferirea la lapte matern prematurilor internaţi în terapia intensivă neonatală duce la creşterea coeficientului de inteligenţă cu 8-9 puncte. Probabil că perioade mai lungi de alăptare se vor dovedi şi mai benefice.
Şi mamele care nu pot alăpta trebuie sprijinite. În aceste situaţii probabil că băncile de lapte donat ar putea reprezenta o soluţie pentru alimentarea copiilor lor şi există ţări în care acest lucru se întâmplă.
Fiecare picătură de lapte matern este cel puţin la fel de importantă pentru sănătatea prematurilor ca şi fiecare picătură de sânge donat.
Oferirea de lapte matern (prin gavaj sau chiar şi cu tetina) oferă, se pare, aceleaşi avantaje ca şi alăptarea propriu-zisă. Majoritatea studiilor despre beneficiile laptelui matern se bazează, de fapt, pe administrarea de lapte matern (inclusiv donat) prin gavaj sau cu tetina. Studiile efectuate în cazul laptelui donat încearcă, de fapt, să delimiteze beneficiile legate de conţinutul nutriţional al laptelui matern de beneficiile legăturii dintre mamă şi copil oferite de alăptarea propriu-zisă. Iar studiile arată că beneficiile vin din însăşi natura şi conţinutul laptelui matern. Prognosticul mai bun al prematurilor alimentaţi cu lapte matern vine dintr-o nutriţie mai bună şi din efectele laptelui matern asupra dezvoltării, inclusiv neurologice[1,2].
Iată concluziile unui studiu Australian[3]: „Tulburările de atenţie şi deficitele cognitive sunt frecvente la prematurii cu vârstă de gestaţie sub 33 de săptămâni. Hemoragiile intracraniene (de gradul 3 şi 4) şi leucomalacia periventriculară au un efect puternic asupra intelectului. Clasa socială şi secul masculin au influenţă majoră asupra coeficientului de inteligenţă dacă sunt excluse patologiile cerebrale. Vârsta de gestaţie mică se asociază şi ea cu un afectare mai puternică a intelectului dar nu are efect asupra tulburărilor de atenţie şi tendinţei la hiperactivitate. Alăptarea are efecte benefice atât asupra coeficientului de inteligenţă cât şi asupra dificultăţilor de atenţie şi hiperactivităţii. Strategiile de suport şi încurajare alăptarea pot avea un mare impact asupra prognosticului copiilor născuţi foarte prematur”.
Deşi alăptarea pare să prevină o serie de deficienţe cerebrale legate de nutriţie, există, din păcate, mulţi alţi factori care contribuie la apariţia disabilităţilor prematurilor: hemoragia cerebrală, leucomalacia periventriculară, dilatările ventriculare, hidrocefalia, creşterea insuficientă a creierului în viaţa intrauterină, afecţiunile de migrare neuronală, mielinizarea deficitară, etc. Unii dintre aceşti factori pot fi „ajutaţi” prin alăptare, alţii probabil că nu, de aceea alăptarea nu poate fi considerată în nici un caz ca şi panaceu. Cu toate acestea, dacă există o intervenţie în care părinţii şi personalul pot conlucra pentru ameliorarea prognosticului prematurilor atunci aceasta este oferirea de lapte matern prematurilor şi alăptarea, atunci când acest lucru este posibil.
După Dr. Helen Harrison, http://www.comeunity.com/premature/research/helen-breastfeed.html
Bibliografie:
1. Lucas et al. A randomised multicentre study of human milk versus formula and later development in preterm infants. Archives of Disease in Childhood.1994;70:F141-146.
2. Lucas et al. Breast milk and subsequent intelligence quotient in children born preterm. Lancet. 1992; 339:261-264.
3. Hagan et al. Breast feeding, distractibility, and IQ in very preterm infants. _Pediatric Research_ 1996; 39:266A.