De ce a devenit așa de popular termenul de ”ora de aur de după naștere?” Și de ce se străduie spitalele să modifice cultura travaliului și nașterii pentru a se alinia acestui nou ”trend?” Iată de ce. Pentru că este absolut cel mai bun lucru pentru mamă și copil. Înțelegerea importanței acestei ore de aur presupune înțelegerea a ceea ce se întâmplă cu cel mic și de ce are nevoie de mamă lângă el pentru ca tranziția la viața extrauterină să fie una lină.
Nașterea este un eveniment miraculos
Sunt una din persoanele care pot participa la nașteri și sunt și plătită pentru asta. Așa am realizat că multe persoane nu își dau seama de miracolul nașterii. Când povestesc ce se întâmplă la o naștere eu devin excesiv de pasională. Este așa de uimitor cum trecem de la viața în lichid, primind oxigen de la mamă prin placentă la respirația în aer în câteva secunde. Ați stat vreodatîă să vă gândiți și să cântăriți acest lucru? Luați-vă o secundă și gândiți-vă. Credeți sau în în vreo putere supremă, trebuie să credeți în miracolul nașterii. Eu cred în Dumnezeu și fiecare naștere la care particip îmi amintește că Dumnezeu este perfect.
Ce se întâmplă în inima copilului înainte de naștere
Sângele oxigenat curge de la mamă prin placentă, prin cordonul ombilical spre ficatul copilului. De aici sângele merge prin ductul venos, unul din cele 3 șunt-uri ale sistemului circulator fetal (un șunt este un pasaj mic care împinge sângele care are nevoie de oxigen într-un loc unde va primi ceva oxigen). Scopul celor 3 șunturi fetale este ca sângele să ocolească ficatul și plămânii. De ficat și de plămâni avem nevoie după ce ne naștem dar nu și înainte, intrauterin. Ficatul, care filtrează resturile din organismul nostru nu este încă utilizat în viața fetală. Cordonul ombilical cară produșii de excreție, resturile și dioxidul de carbon înapoi la mamă și mama scapă de ele. Șunturile din plămâni sunt foramen ovale și canalul arterial și ele fac ca sângele să ocolească plămânii care nu sunt nici ei funcționali la făt. La naștere se clampează cordonul ombilical și copilul nu mai primește de la mamă oxigen și nutrienți. Organismul copilului începe tranziția rapidă. Cu primele respirații plămânii încep să se expansioneze iar pe măsură ce se expansionează este curățat lichidul din plămâni. Presiunea arterială a sângelui copilului începe să crească iar presiunea din plămânii copilului scade ceea ce face ca șunturile fetale să se închidă. Copilul începe să respire aer. Aceaste schimbări închid foramen ovale și inima copilului pompează sânge oxigenat spre întregul organism. Copilul nu mai depinde de mamă pentru acest proces. Ca asistentă și moașă am dorit să aflu ce se întâmplă în corpul copilului atunci când se naște. Este ceva să știi și merită respect. Este, de asemenea, esențial să înțelegi de ce toți din sala de naștere ar trebui să respecte și să permită să se desfășoare natural. Toate aceste lucruri au loc în câteva momente după prima respirație și înainte să poți privi copilul în ochi. Așa începe ora de aur de după naștere și, indiferent, de orice, copilul are nevoie de mamă pentru a o ocroti.
Ce se întâmplă mai departe
”Toți cei care mă cunosc știu că sunt adepta unor minime întreruperi ale procesului natural de naștere și pe durata orei de aur de după naștere. A avea un copil nu este o procedură spitalicească. nașterea este naturală. Nu este ca și cum ai scoate o vezică biliară. Pe măsură ce șunt-urile se închid mai au loc câteva lucruri minunate. Știați că după naștere dacă nou-născutul este plasat imediat pe burta mamei el se poată târâ și se poate prinde de sân? Este ceva miraculos de privit. Nu știu de ce credem noi că oamenii, singurele mamifere capabile să construim imperii, nu am putea face ceva simplu precum târâșul spre sursa de hrană dar majoritatea persoanelor nu cred că se poate. Poate și din cauză că majoritatea au avut intervenții după intervenții în sala de naștere. Îmi pare rău că am fost, fără să doresc, parte a acelor pași falși. Desigur, târîșul nu este imediat și rapid. este ca o lungă poveste de dragoste între mamă și copil. Apare, de obicei, imediat după naștere. Ca și orice alte mamifere, nou-născuții își folosesc simțurile să găsească sânul. Aceste simțuri combinate contribuie la instinctul nostru de a supraviețui în afara uterului. Simțul olfactiv (micul nas), vizual (ochișorii), gustativ (limba micuță), auditiv (vocea mamei) și atingerea (de la unul la altul) – toate acestea sunt vitale pentru succesul orei de aur de după naștere. Și ghiciți cine le oferă copilului? Mama! Mama este cea care aduce toate aceste simțuri pe masă. Mirosul mamei, fața ei, vocea sa și atingerea mamei ajută fiecare dintre neoile micuței noi ființe.”
Despre simțuri – mirosul
Simțul olfactiv (mirosul) este unul din factorii cu influență mare pe durata contactului piele-la-piele. Un studiu spune că mâinile mamei implicate în naștere ajută și la succesul contactului piele-la-piele și la târâșul nou-născutului. Când mama pune mâinile pe copil imediat după naștere pune mâna și pe lichidul amniotic de pe pielea copilul. Lichidul ajunge astfel în stomacul și pe sânii mamei. Copilul urmărește acest miros. În plus, nou-născutul simte și mirosul natural al sânului mamei și îl urmează și pe acesta. Știm cu toții ce miros dulceag au sânii. Și asta le place copiilor. Pentru un târâș bun punem copilul direct pe abdomenul mamei. Lăsat singur copilul va simți mirosul sânilor și începe să se târască pentru a căuta mamelonul și pentru a se prinde de el. Nu puneți mâna, priviți. Da, probabil multe asistente vor spune: ”ia prea mult timp și interferează cu munca mea”. Dar nu este vorba despre noi. Știu că avem multe de făcut dar trebuie să protejăm ora de aur de după naștere ca și cum lumea ar depinde de noi. Noi suntem paznicii. Putem face sau strica experiența nou-născutului.
Despre vedere
Ce poate vedea micuțul nostru: Nou-născuții pot vedea obiecte aflate la circa 20-25 cm în fața ochilor lor și preferă să privească fețe. Un nou-născut pus pe mama sa va vedea fața mamei și se va uita în ochii ei. Aș vrea să pot descrie bine acest lucru dar nu sunt sigură că voi găsi cuvintele pe care aș dori să le audă toată lumea despre această privire dintre mamă și copil. E prea mult pentru cuvinte. Se întâmplă ceva magic între cei doi și noi toți cădem într-un con de umbră. E ca și cum copilul ar recunoaște mama ca și când ar mai fi cunoscut-o cândva. E un moment de ținut minte. Fiecare la fel de intens ca și celălalt, o senzație că se cunoasc de undeva. Unul din lucrurile mele preferate în travaliu este să curăț repede patul mamei și să îi pun împreună cu lumini discrete. Aproape imediat copilul va deschide ochii și va privi în jur.
Despre auz
Sunetul liniștitor al vocii mamei, împreună cu atingerea și mirosul, sunt adesea suficiente pentru a calma aproape imediat un nou-născut agitat. Vocea mamei este familiară și recomfortantă, copilul a ascultat aceste sunete luni de zile. Mama începe să îi murmure copilului așa cum stă piele-la-piele cu ea. Mama îi poate împărtăși toate speranțele și visele pe care i le-a pregătit. Protejați ora de aur vorbind șoptit și fiind calmi în sala de naștere.
Despre atingere
Nevoia de atingere este realizată prin punerea nou-născutului în contact cu mama. Contactul piele-la-piele și mâna mamei (sau a tatălui) pe copil sunt liniștitoare și recomfortante. Senzația de căldură a pielii mamei și atingerea mâinii ei ajută tranziția copilului spre lumea noatră. Când pun un copil care respiră repede pe pielea mamei, de cele mai multe ori, copilul începe să își regleze respirația și scade nevoia de a interveni.
Vizitatorii ….
Asta poate că va durea un pic. Sala de naștere trebuie păstrată pentru mamă după naștere, Este în regulă ca mamele să ceară să fie singură pe durata orei de aur, doar cu partenerul și copilul. Cu siguranță mătușa nu va muri dacă va vedea copilul doar după o oră și 6 minute și nu imediat după naștere. Acele minute sunt esențiale pentru copil să se ajusteze la supt și pentru succesul alăptării. Mamele pot cere asistentelor să fie cele rele care să oprească vizitatorii și familia. Experiența nașterii depinde de mame și de echipa din sala de naștere, miracolul se poate produce sub ochii lor.
După Trish Brockway