Relațiile copil-adult responsive și atente – cu multe interacțiuni din ambele părți – construiesc o fundație puternică în creierul copilului pentru învățarea și dezvoltarea viitoare. Acestea se numesc interacțiuni de tip serviciu-retur și se contruiesc în jocul dintre cei doi, copil și părinte.
- Părinții trebuie să observe serviciul copilului și să împărtășească cu acesta atenția. Privește copilul într-o anumită direcție? Arată ceva? Scoate sunete sau are o expresie facială particulară? Își mișcă mâinile și picioarele? Acestea sunt servicii. Cheia este să fim atenți la obiectul concentrării copilului. Nu putem petrece tot timpul făcând acest lucru așa încât trebuie să căutăm mici astfel de oportunități în decursul zilei – de exemplu în timp ce îl îmbrăcăm sau așteptăm la coadă la magazin. De ce? Observând aceste servicii învățăm multe despre abilitățile, interesele și nevoile copilului. Îl încurajăm să exploreze și întărim legătura pe care o avem cu copilul.
- Părinții trebuie să întoarcă serviciul prin susținere și încurajare. Putem oferi copilului confort printr-o îmbrățișare și cuvinte blânde, putem să îi ajutăm, să ne jucăm cu ei, să le recunoaștem prezența și acțiunile. Putem scoate sunete sau putem aborda expresii faciale care să sugereze ”văd și eu” sau putem zâmbi și da din cap pentru ca cel mic să priceapă că am văzut același lucru ca și ei. Sau putem ridica obiectul spre care privește copilul și să i-l aducem mai aproape. De ce? Susținerea și încurajarea copilului recompensează interesul și curiozitatea copilului. A nu oferi retur serviciului copilului poate fi stresant pentru acesta. Oferind retur copilul știe că gîndurile și sentimentele sale sunt auzite și înțelese.
- Denumiri. Când returnăm un serviciu denumind ceea ce vede, face ori simte copilul facem conexiuni importante de limbaj în creierul lor chiar înainte ca cel mic să înțeleagă cuvintele noastre. Putem numi orice – o persoană, un lucru, o acțiune, un sentiment, combinații. Dacă copilul își arată picioarul putem să i-l arătăm și noi și să spunem: ”da, e piciorul tău”. De ce? Numind obiectul atenției copilului îl ajutăm să înțeleagă lumea din jurul lor și să știe ce îi așteaptă. Denumirile oferă copiilor cuvinte de utilizat și îi face să înțeleagă că ne pasă de ei.
- Oferim retur și … așteptăm. Menținerea interacțiunii în ambele sensuri. De fiecare dată când returnăm un serviciu trebuie să oferim copilului și șansa de a ne răspunde. Poate dura puțin (de la copil la noi și înapoi din noi) sau poate fi vorba de mai multe astfel de interacțiuni la rând. Așteptarea este crucială. Copiii au nevoie de timp să răspundă mai ales când învață foarte multe lucruri în scurt timp. Așteptarea menține interacțiunea. De ce? Așteptarea ajută copilul să învețe auto-controlul și cum să se comporte cu alții. Așteptând oferim copilului timp să își dezvolte propriile idei și să-și contruiască încrederea și independența. Așteptarea ne ajută și pe noi să le înțelegem nevoile.
- Practicarea inițierii și finalului. Copiii semnalizează când au terminat sau dacă sunt gata să treacă la o nouă activitate. Pot lăsa jucăria jos, pot lua o jucărie nouă sau pot întoarce privirea spre altceva. sau pot pleca în altă direcție, încep să se agite sau chiar pot spune ”gata”. Când împărtășim atențai copilului observăm și momentul când sunt pregătiți să sfârșească activitatea și încep ceva nou. De ce? Putem găsi momentele în care copilul preia jocul și doar îi susținem în explorarea lumii din jurul lor făcând posibile mai multe astfel de interacțiuni de tip serviciu-retur.
Interacțiunile de tip serviciu-retur fac momentele zilei mai distractive și devin, cu timpul, o a doua natură. Aceste momente scurte din zi cu interacțiuni de tip serviciu-retur ajută la construirea funației copilului pentru învățare, comportament și sănătate pentru toată viața și le construiesc abilități de a face față provocărilor vieții.
După Filming Interactions to Nurture Development (FIND)
Sursa: https://developingchild.harvard.edu/resources/5-steps-for-brain-building-serve-and-return/