Mofturile la masă sunt adesea o normă pentru copilul mic. După creșterea rapidă din perioada de sugar, când bebelușii își triplează adesea greutatea, ritmul de creștere – și apetitul – copilului mic tind să încetinească. Copiii mici încep, de asemenea, să dezvolte preferințe alimentare, capricii. Mâncarea favorită de azi a copilului mic poate ajunge pe podea în ziua următoare sau un aliment refuzat poate deveni subit unul de care pare că nu se mai satură. Timp de săptămâni, copiii mici pot mânca doar 1-2 alimente preferate și nimic altceva. Părinții trebuie să încerce să nu se simtă frustrați de acest comportament tipic al copilului mic. Trebuie doar să pregătească alegeri alimentare sănătoase și să știe că, cu timpul, apetitul și comportamentele alimentare ale copilului vor reveni la normal. Între timp, câteva sfaturi care pot ajuta la depășirea stadiului de mâncător capricios:
– stilul familiei – se stă la masă în familie, cu toții, ori de câte ori se poate; aceasta înseamnă fără distracții media precum televizorul sau telefonul la ora mesei. Acest timp poate fi folosit pentru a modela alimentație sănătoasă. Se servește un fel de mâncare pentru toată familia și nu trebuie grăbit felul următor dacă copilul refuză ce i s-a servit. Acest lucru doar încurajează mofturoșii, Părinții trebuie să încerce să includă cel puțin un aliment care place copilului la fiecare masă și să continue să ofere mese echilibrate indiferent dacă copilul mănâncă sau nu
– luptele la masă; dacă copilul refuză o masă e bine ca părinții să nu facă mare caz de acest lucru; este bine pentru copii să învețe să îți asculte organismul și să folosească foamea ca ghid. Dacă iau un mic dejun sau un prânz copios, de exemplu, poate că nu vor fi interesați să mai mănânce mult în restul zilei. Responsabilitatea părinților este să ofere mâncare iar copilul decide dacă vrea să o mănânce. Presarea copilului să mănânce sau pedepsirea dacă nu mănâncă poate să îi facă să nu le placă mâncăruri pe care altfel le plac
– pauză de recompense; oricât de tentant ar fi părinții trebuie să nu mituiască copilul cu diverse lucruri pentru a mânca alte alimente; aceasta poate face ca alimentul ”premiu” să devină și mai interesant iar alimentul pe care părintele îl dorește mâncat devine o sarcină neplăcută; de asemenea, poate duce la lupte la masa de seară
– încercați, încercați din nou; doar pentru că cel mic a refuzat o dată un aliment nu înseamnă că părinții trebuie să renunțe; părinții trebuie să continue să ofere acel aliment; poate fi nevoie de 10 sau de chiar mai multe încercări pentru ca un copil mic să fie convins să îl guste și apoi să îl accepte: Mesele programate și limitarea gustprilor poate asigura că cel mic va fi suficient de flămând când noul aliment va fi introdus
– varietatea este condimentul: părinții trebie să ofere o varietate de alimente sănătoase, mai ales legume și fructe și să includă alimente cu multe proteine precum carnea și peștele dezosat cel puțin de 2 ori pe săptămână; copilul trebuie ajutat să exploreze noi arome și texturi alimentare. Părinții pot încerca diferite oerburi și condimente adăugate la mesele simple pentru a le face mai gustoase. De asemenea, părinții trebuie să încerce să minimizeze resturile, să ofere alimente noi în cantități mici și să aștepte minim o săptămâna sau două pentru a reintroduce același aliment
– mâncarea poate fi distractivă – copiii mici sunt în mod special deschiși să încerce alimente care sunt aranjate într-un fel care captează privirea, creativ; mâncarea poate fi făcută să arate irezistibil prin aranjarea ei în modri distractive, forme colorate pe care copilul le poate recunoaște; copiii de aceste vârste se bucură de orice aliment care poate fi pus într-un sos. Bucățelele de alimente sunt de obicei plăcute de copiii mici. Părinții pot tăia alimentele spolide în bucăți ce pot fi băgate o dată în gură și pe care copiii mici le pot mânca cu ușurință singuri dar să fie siguri că sunt suficient de mici pentru a nu se îneca
– implicarea copiilor la pregătirea mesei; părinții pot încerca să stârnească interesul copilului prin controlul asupra planificării meselor; copilul poate fi lăsat să aleagă ce fructe și legume dorește pentru cină în timpul cumpărăturilor la magazin sau la piață. De asemenea, părinții pot citi copiilor cărți de bucate pentru copii și pot lăsa copilul să aleagă ce rețete noi vrea să încerce
– micul chef; gustul gătitului este perfect pentru copiii mici (evident, bine supravegheați): cernutul, amestecatul, alegerea și număratul ingredientelor, alegerea ierburilor proaspete din grădină sau ghiveci și ”pictatul” cu ulei dintr-un tub de pastă de dinți sunt doar câteva astfel de distracții
– trecerea punții: după ce un aliment este acceptat părinții pot folosi ceea ce nutriționiștii numesc ”punte alimentară” pentru a introduce alte alimente noi cu culori, arome și texturi similare pentru a ajuta copilul să extindă varietatea de alimente consumate. Dacă copilul dorește plăcintă cu dovleac, de exemplu, părinții pot încerca cartofi piure și apoi morcov piure.
– colacul de salvare – părinții trebuie să încerce să servească copiilor mici alimentele sau aromele nefamiliare care tind să fie inițial respinse (acru sau amar) împreună cu alimente familiare pe care copiii mici le preferă deja (dulce și sărat). Împerecherea dintre broccoli (amar) și brânză gratinată (sărat), de exemplu, este o combinație bună pentru papilele gustative ale copilului mic.
Părinții trebuie să țină minte că dacă sunt îngrijorați privind dieta copilului pot discuta cu pediatrul care îi poate ajuta să se asigure că copilul primește nutrienții necesari pentru a crește și pentru a se dezvolta. De asemenea, părinții trebuie să nu uite că mofturile la masă sunt de obicei un stadiu normal de dezvoltare pentru copiii mici. Ca părinți trebuie să facă cum pot mai bine pentru a-i ghida pe copii pe calea spre o alimentație sănătoasă.
După AAP Committee on Nutrition (American Academy of Pediatrics)
Sursa: https://www.healthychildren.org/English/ages-stages/toddler/nutrition/Pages/Picky-Eaters.aspx