Teste și screening pe durata sarcinii

Indiferent dacă sarcina progresează normal sau există îngrijorări obstetricianul poate recomanda unele din următoarele teste:

  1. Ecografia – Scopul major al ecografiei este să verifice dacă fătul are anomalii fizice. Medicul va studia atent anatomia fătului, inclusiv capul, gâtul, toracele, inima, coloana vertebrală, rinichii, vezica urinară, brațele, picioarele și cordonul ombilixcal pentru a se asigura că acestea se dezvoltă normal. Acest tip de ecografie se efectuează cel mai bine după 18 săptămâni de sarcină pentru a optimiza abilitatea de a urmări potențialele anomalii. Dar uneori ecografia se poate face mai devreme dacă există îngrijorări pe baza istoricului familial, al bolilor medicale materne sau din partea testărilor sau screening-urilor din primul trimestru. Ecografia fetală trebuie efectuată de un medic cu experiență – radiolog, obstetrician sau specialist în medicina materno-fetală. Dacă sunt suspectate probleme gravida poate fi trimisă pentru o ecografie mai detaliată la un specialist în medicina materno-fetală sau cardiolog pediatru. Ecografiile efectuate în clinici au rate mai mari de detectare a anomaliilor, de până la 80%. Ecografiile efectuate în policlinici de personal mai puțin experimentat sau cu echipament mai puțin performant pot avea rate mult mai mici de detecție. De aceea este de preferat ca ecografia să fie efectuată în cabinete acreditate (în SUA de către American College of Radiology sau American Institute of Ultrasound in Medicine).
  2. Non-stress testul. Un non-stress test monitorizeazîă electronic frecvența cardiacă a fătului și mișcările acestuia. În acest test se poziționează o centură în jurul abdomenului matern. Se numește teste non-stres pentru că nu se folosește medicație pentru a stimula mișcările fătului sau pentru a declanșa contracții uterine.
  3. Testul stress de contracție. Un test stress de contracție este un alt mod de a verifica frecvența cardiacă a fătului dar de această dată se măsoară și se înregistrează ca răspuns la contracțiile ușoare ale uterului care sunt induse de test. De exemplu, o perfuzie de hormon numit oxitocină poate fi folosită pentru a produce aceste contracții. Prin monitorizarea frecvenței cardiace fetale pe durata contracțiilor medicul poate afla cum va reacționa fătul la contracții în timpul adevăratului travaliu; dacă răspunsul acestuia este nefavorabil este posibil să se programeze nașterea, probabil prin cezariană, înainte de a ajunge la termen.
  4. Profilul biofizic fetal. Profilul biofizic fetal folosește un non-stress test și ecografia și evaluează mișcările și respirația fetală precum și volumul de lichid amniotic. Se acordă scoruri pentru fiecare componentă a profilului și scorul final va ajuta să se afle dacă este necesară o naștere mai precoce.
  5. Testele screening. Medicul poate recomanda și alte teste screening precum:
  6. Screening-ul glicemiei care poate verifica prezența unui nivel ridicat de zahăr în sânge, un posibil indicator de diabet de sarcină, o formă de diabet care se poate dezvolta în sarcină. Pentru a efectua acest test, care se face de obicei între săptămânile 24 și 28 de sarcină, gravidei i se cere să bea o soluție de zahăr și apoi se prelevează sânge. Dacî există un nivel ridicat de glucoză în sânge se efectuează teste adiționale. Acestea vor arăta dacă gravida are diabet gestațional, boală care este asociată cu creșterea riscului de complicații în sarcină
  7. Screening-ul pentru streptococul de grup B (SGB) va determina dacă este prezent acest tip de bacterii care pot determina infecții serioase (precum meningita și infecția sângelui) la nou-născut. Streptococul de grup B este comun și se poate găsi în vaginul și rectul gravidei dar nu sunt periculoase pentru adulții sănătoși dar pot produce boală dacă este transmis nou-născutului în timpul nașterii. Dacă SGB este detectat la gravide, medicii prescriu antibiotice intravenos pe durata travaliului; după naștere nou-născutul este monitorizat atent. Screening-ul pentru SGB se efectuează, de obicei între 35 și 37 de săptămâni de sarcină.
  8. Testarea pentru virusul HIV (al imunodeficienței umane) se efectuează acum de rutină la gravide, de preferat precoce în timpul sarcinii. HIV este virusul care produce SIDA și atunci când gravida este infectată cu HIV virusul poate fi transmis fătului pe durata sarcinii, nașterii sau prin alăptare.
  9. Alte teste. Pot fi recomandate și alte teste, în funcție de sănătatea fizică și istoricul personal și familial al gravidei. De exemplu, în mod particular pentru istoricul familial de probleme genetice sau pentru femeile cu vârstă de peste 35 de ani medicul poate recomanda teste care pot detecta afecțiuni genetice. Cele mai comune astfel de teste sunt amniocenteza și biopsia de vilozități choriale.

După Caring for Your Baby and Young Child: Birth to Age 5, 6th Edition (American Academy of Pediatrics)

Sursa: https://www.healthychildren.org/English/ages-stages/prenatal/Pages/Tests-During-Pregnancy.aspx