Managerierea nou-născuților cu insuficiență respiratorie datorată SARS-CoV-2

În comentariul lor din The Lancet Child & Adolescent Health, Jianhui Wang și colegii au sugerat un plan de manageriere a nou-născuților cu sindrom respirator acut severe datorat infecției cu coronavirusul (SARS-CoV-2) și a izbucnirilor în unitățile de terapie intensivă neonatală (TINN). Este o reflectare de moment datorată problemei de sănătate publică reprezentată de această infecție și nevoii de anticipare a oricări probleme critice, indiferent de vârsta pacientului. Dar planul este incomplet sau nepotrivit din mai multe puncte de vedere. Nu știm nimic despre infecțiile neonatale cu SARS-CoV-2 și trebuie să urmăm în mod rezonabil informațiile din îngrijirea acută a adultului. Mai întâi, testarea tuturor internărilor din TINN pentru SARS-CoV-2  reprezintă o utilizare greșită a resurselor. Insuficiența respiratorie neonatală poate apare dintr-o gamă vastă de motive și testarea tuturor când alte cauze sunt în mod rezonabil suspectate va diverde resurse de laborator de la îngrijirea acută a adulților. Testele trebuie efectuate nou-născuților din familii infectate cu SARS-CoV-2 sau expuse altor persoane infectate, indiferent de simptomele lor.

În al doilea rând, nou-născuții pozitivi pentru SARS-CoV-2 trebuie izolați și monitorizați clinic dar nu necesită în mod necesar internare în terapia intensivă neonatală. Acest lucru se poate face în camere single, fără toate capacitățile de TINN, conform facilităților locale. Internarea tuturor nou-născuților în TINN ar fi similară internării tuturor adulților pozitivi în terapia intensivă, loc unde sunt necesare criterii stricte de internare și prioritizare și care nu sunt încă universal implementate. O internare generală în terapia intensivă ar putea duce la greșeli epidemiologice și supraestimarea severității bolii și este important ca paturile din TINN să fie rezervate pentru pacienții aflați în situații amenințătoare de viață.

În al 3-lea rând, surfactantul, oxidul nitric, variatele metode de ventilație și oxigenarea transmembranară extracorporeală nu pot fi sugerate pentru fiecare pacient pentru că nu există dovezi pentru aceasta. Epidemiologic, prioritatea este diagnosticul sindromului acut respirator conform definiției specifice în funcție de vârstă (așa numita definiție Montreaux a ARDS neonatal) și folosirea acesteia pentru clasificarea severității clinice. Aceasta va permite producerea de informații epidemiologice solide și comparații între statisticile pacienților pediatrici și adulți. Terapia trebuie individualizată de la caz la caz. Politica suportului respirator trebuie ghidată de o abordare condusă fiziologic și de urmarea celor mai bune dovezi disponibile în îngrijirea critică pediatric, conform recomandărilor internaționale.

În al patrulea rând, antiviralele sugerate ca active împotriva SARS-CoV-2 (precum remdesivir sau lopinavir–ritonavir) pot fi luate în considerare ca terapie compasională, la fel ca la adulți, după o atentă evaluare a raportului risc/beneficiu și a problemelor tehnice. farmacologia remdesivirului intravenos nu este cunoscută și acesta poate să nu fie larg disponibil în timp ce lopinavir–ritonavir este sigur pe durata sarcinii dar este disponibil doar sub formă de tablete. Dacă SARS-CoV-2 se poate transmite vertical este încă neclar deși au fost raportate în media unele cazuri în care nu poate fi exclusă.

În fine, copiii mai mari (cu vârstă peste 1 lună) nu sunt afectați sau prezintă simptome ușoare care se pot datora răspunsului inflamator redus și unei citotoxicității virale reduse. Astfel aceste mecanisme patogenice se pot aplica și la nou-născuți și pot duce la luarea în considerare a terapiei steroidiene pentru insuficiența respiratorie refractară după evaluarea raportului risc-beneficiu.

După Daniele De Luca, martie 2020

Sursa: https://www.thelancet.com/journals/lanchi/article/PIIS2352-4642(20)30073-0/fulltext?fbclid=IwAR1Bvj6LU0T6nHE6BzR-8fDgiJRVgjw1clsyExh_mQcxsDq11nNjYo5d224