Înainte de externarea din spital, nou-născutul are nevoie de screening auditiv. De la naștere, unul din modurile importante prin care copiii învațp este ascultarea și auzul. Deși majoritatea nou-născuților aud bine, 1-3 din 1000 de nou-născuții din SUA au nivele de auz situate în afara limitelor tipice. Screening-ul și diagnosticul neonatal ajută ca toți copiii care sunt surzi sau au auz prost să fie identificați cât mai curând posibil. Apoi, părinții primesc informații despre serviciile de intervenție precoce care pot îmbunătăți dezvoltarea comunicării și limbajului copilului. Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă screening-ul auzului tuturor nou-născuților. Scopul este ca toți copiii să fie evaluați pentru auz până la vârsta de 1 lună, ideal înainte de externarea din spital; identificarea până la vârsta de 3 luni și înrolarea în intervenții precoce sau tratament în cazul celor identificați drept surzi sau cu auz prost, trebuie să se facă până la vârsta de 6 luni.
De ce au nevoie nou-născuții de screening al auzului? Screening-ul auzului este primul și cel mai important pas care ajută să se afle dacă copilul este surd sau are auz prost. Fără acest screening este dificil să se știe dacă apar modificări de auz în primele luni și primii ani de viață ai copilului. Nou-născuții răspund la zgomote tresărind sau întorcând capul spre direcația sunetului, de exemplu. Dar aceasta nu înseamnă neapărat că pot auzi toate sunetele din jurul lor și tot ceea ce spunem noi. Nou-născuții care sunt surzi sau aud prost pot auzi unele sunete dar nu aud sufucient pentru a înțelege limbajul vorbit. Nou-născuții care sunt surzi sau auz prost au nevoie de susținere, îngrijire potrivite și intervenții precoce pentru promovarea unei dezvoltări sănătoase. Dacă statusul auzului nu este identificat aceasta poate avea efecte negative asupra comunicării și limbajului. Pe termen lung, pierderile de auz neidentificate pot afecta, de asemenea, achizițiile academice și dezvoltarea socio-emoțională a copilului.
Cum se face screening-ul auzului la nou-născut? Conform celor mai recente informații de la Centers for Disease Control and Prevention (CDC) peste 98% din nou-născuții din SUA sunt evaluați prin screening auditiv neonatal. Se folosesc 2 metode de screening:
- răspunsurile automate auditive de trunchi cerebral (AABR) – acestea evaluează modul în care nervii auditivi și creierul răspund la sunete. Se emit clic-uri sau tonuri prin intermediul unor mici căști plasate pe urechile nou-născutului și 3 electrozi plasați pe capul acestuia măsoară răspunsul nervilor auditivi și creierului
- otoemisiile acustice – aceastea măsoară undele de sunete produse în urechea internă. Un mic senzor este plasat în canalul auditiv al copilului și acesta măsoară răspunsul (ecourile) atunci când sunt emise clic-uri sau tonuri în urechea nou-născutului.
Ambele metode sunt destul de rapide (circa 5-10 minute), nedureroase și se pot efectua când copilul doarme sau este liniștit. Se poate folosi una din cele 2 metode.
Dar dacă copilul nu trece screening-ul auditiv inițial? Dacă copilul nu trece screening-ul auditiv de la naștere nu înseamnă neapărat că este surd sau nu aude bine. Lichid sau vernix din interiorul urechii copilului, de exemplu, sau prea mult zgomot în camera de evaluare pot afecta rezultatele. De fapt, majoritatea copiilor care nu trec la screening-ul inițial au un auz bun. Dar este important ca testarea să se repete. Circa 1-2 din fiecare 100 de copii nu trec screening-ul auditiv inițial la naștere și au nevoie de teste efectuate de un audiolog cu experiență în lucrul cu sugarii. Această testare include o evaluare auditivă și medicală mai atentă. Părinții trebuie să discute cu medicul despre programarea pentru testarea auditivă, programare care trebuie făcută cât mai curând posibil, înainte de împlinirea vârstei de 3 luni. Testarea de urmărire poate începe cu încă eo evaluare screening similară celei din maternitate. Unele spitale și clinici pot efectua o testare diagnostică la momentul controlului în loc de re-screening. La sugarii mici testarea de urmărire se poate face mai ales în timpul somnului.
Dacă copilul este surd sau are auz prost ce opțiuni de tratament și intervenții există? Dacă audiologul confirmă problemele de auz trebuie ca tratamentul și intervențiile precoce să fie inițiate cât mai curând posibil. La fel ca și copiii care aud, cei care sunt surzi sau aud prost pot realiza multe lucruri. Studiile arată că copiii au cele mai bune șanse de dezvoltare a limbajului vorbit – la fel cu cei care au bine de vârsta lor – dacă modificările de auz sunt descoperite și se inițiază intervenții înainte de vârsta de 6 luni. Cu cât mai repede cu atât mai bine. În afara pediatrului și audiologului, fiecare copil care este surd sau aude prost trebuie văzut de un ORL-ist specializat în mecanica urecii. De asemenea, pediatrul recomandă și un consult de oftalmologie pentru că unii din acești copii pot avea probleme și cu vederea iar copiii care sunt surzi sau aud prost sunt dependenți de vedere pentru dezvoltarea limbajului. Mulți copii sunt consultați, de asemenea, de către un genetician pentru a afla dacă există vreo cauză ereditară a problemelor de auz. Programele de intervenție precoce pentru probleme de auz pot ajuta cu mai multe informații. Sugarii care sunt surzi sau aud prost trebuie trimiși repede spre aceste programe de intervenție rapidă. Audiologul împreună cu ORL-istul pot spune părinților care este tipul și gradul problemei auditive și care sunt pașii de urmat, pași care variază în funcție de alegereile familiei precum și în funcție de tipul de gradul problemei auditive.
Dacă nou-născutul trece la screening-ul auditiv neonatal înseamnă că nu va avea pierderi de auz mai târziu? Din păcate, nu. Unii copii pot dezvolta pierderi ale auzului mai târziu în copilărie. Cauzele pierderilor de auz cu debut tardiv sau de pierdere proggresivă a auzului la copii includ probleme genetice, infecții frecvente ale urechii, alte infecții precum urjeaola sau meningita, traumatismele capului, expunerea la nivele periculoase de zgomote puternice și expunerea la fumat. Nou-născuții care au nevoie de perioade prelungite de ședere în terapia intensivă neonatală pot avea, de asemenea, risc crecut de pierdere de auz ulterior. Chiar dacă nou-născutul trece la screening-ul auditiv neonatal părinții trebuie să continue să urmărească semnele posibile ale pierderii de auz pe măsură ce crește copilul și să discute cu pediatrul dacă observă una din următoarele: copilul nu tresare la zgomote puternice până la vârsta de 1 lună sau nu se întoarce spre sursa sunetelor până la vârsta de 3-4 luni, nu observă părintele decât atunci când îl vede, se concentrează pe zgomotele vibrante mai mult decât pe alte tipuri de sunete, nu pare să se bucure când i se citește, dezvoltă încet vorbirea, are dificultăți de înțelegere sau nu spune cuvinte simple precum ”mama” sau ”tata” până la vârsta de 12-15 luni, nu răspunde întodeauna atunci când este strigat, mai ales din altă cameră, pare să audă unele sunete dar nu pe toate (unele pierderi de auz pot afecta doar zgomotele înalte și unii din copii pot avea probleme de auz doar la o ureche), copilul are probelem în a-și ține capul drept sau întârzie să șadă ori să meargă nesusținut (la unii copii cu pierdere neurosenzorială de auz partea din urechea internă care furnizează informații despre echilibru și mișcarea capului este și ea lezată), copilul vrea volumul televizorului mai taredecât ceilalți membri ai familiei.
Dacă copilul meu trece primul screening auditiv de ce mai este nevoie de alte teste? Chiar dacă copilul nu prezintă semne de probleme de auz, AAP recomandă re-evaluarea prin screening din nou la vârsta de 4, 5, 6, 8 și 10 ani. Screening-urile adiționale sunt recomandate ulterior între 11-14, 15-17 și 18-21 de ani sau ori de câte ori există motive de îngrijorare. Un screening de urmărire mai frecvent poate fi recomandat copiilor cu risc mare de pierdere de auz. Uneori pierderea de auz este graduală și dificil de observat rapid. Screening-urile de rutină pot prinde aceste schimbări mai repede, atunci când oferirea de suport și resurse pot avea impactul cel mai mare asupra dezvoltării copilului. Părinții trebuie să țină minte: momentul este totul. Cu cât sunt mai rapid identificate problemele de auz ale copilului cu atât mai mare este șansa ca intervențiile să ajute copilul să-și atingă întregul potențial. Părinții trebuie să discute cu pediatrul legat de orice îngrijorare privind auzul copilului.
După American Academy of Pediatrics Early Hearing Detection and Intervention (EHDI) Program
Sursa: https://www.healthychildren.org/English/ages-stages/baby/Pages/Purpose-of-Newborn-Hearing-Screening.aspx