Infecția cu coronavirus 2019 (COVID-19) poate fi diagnosticată folosind un test numit PCR (polymerase chain reaction). Se prelevează probe din locuri în care este probabilă găsirea virusului care produce infecția COVID-19, precum nasul sau faringele posterior sau din profunzimea plămânilor. După colectarea probei se extrage ARN, o parte din particula virală, și este convertit la ADN complementar pentru testare. Testarea PCR implică legarea de ADN a unor secvențe care se găsesc doar în virus și copierea repetată a tot ce există între ele. Procesul este repetat de multe ori, cu dublarea regiunii țintite în fiecare ciclu. Se crează un semnal fluorescent atunci când se realizează amplificarea și după ce semnalul atinge un anumit prag testul este considerat pozitiv. Dacă nu există nici o secvență virală nu va apare amplificarea și aceasta duce la un test negativ.
Recomandările de testare pentru coronavirusul 2 al sindromului respirator acut sever (SARS-CoV-2), virusul responsabil pentru COVID-19 continuă să se dezvolte pe măsură ce se ameliorează cunștințele despre COVID-19 și crește disponibilitatea testării. În prezent, în SUA testarea este efectuată doar când un rezultat pozitiv va schimba tratamentul. De asemenea, testarea este prioritizată pentru persoanele care au risc crescut pentru un prognostic nefavorabil asociat infecției COVID-19, precum vârstnicii și imunodeprimațiiși la cei cu risc crescut de expunere și transmitere a bolii către alte presoane, precum personalul sin sănătate. Recomandările de testare sunt revizuite periodic de către Centers for Disease Control and Prevention (CDC).
De ce a fost lentă adoptarea testării în SUA? 1) Procesul de reglementare și timpul necesar validării testelor clinice. În SUA, procesul de reglementare are scopul de a asigura siguranța pacientului și acuratețea testării diagnostice. Inițial testarea a fost oferită printr-o metodă dezvoltată de CDC dar exista un număr limitat de kituri de testare disponibile. Testele alternative au necesitat autorizare de utilizare de urgență din partea US Food and Drug Administration. Această politică s-a schimbat în 29 februarie 2020 pentru a permite utilizarea testelor înainte de aprobare ceea ce a ameliorat accesul. 2) Lipsa inițială de laboratoare certificate cu capacități de testare PCR. Majoritatea laboratoarelor clinice nu aveau capacitatea de a efectua PCR la începutul epidemiei. Este nevoie de laboratoare și tehnicieni cu abilități pentru că contaminarea în orice pas al testării schimbă dramatic rezultatele testării. 3) lipsa de substanțe chimice și consumabile. Unele chimicale și consumabile, precum cele folosite la extracția și kiturile PCR au fost inițial în cantitate redusă. Reagenții au devenit mai disponibili pe măsură ce s-au dezvoltat teste PCR alternative. De asemenea, a fost limitat echipamentul de protecție personală al tehnicienilor care manevrează probele.
Există teste alternative?
Testarea anticorpilor din sânge și a antigenului viral din probele respiratorii, similar testelor rapide de grip, se află în prezent în curs de investigare. Valoarea clinică a acestor teste nu este încă cunoscută iar provocări precum reactivitatea încrucișată cu alte virusuri și faptul că uneori testaarea nu detectează virusul chiar dacă este prezent sunt probleme care trebuie rezolvate.
Surse: Wang W, Xu Y, Gao R, et al. Detection of SARS-CoV-2 in different types of clinical specimens. JAMA. Published online March 11, 2020.
După Joseph Hadaya, Max Schumm, Edward H. Livingston, JAMA Patient Page 1 Aprilie 2020