Displazia bronhopulmonară (DBP), o boală pulmonară cronică a prematurității, rămâne una din complicațiile majore comune ale nașterii foarte premature. Gradul de prematuritate este cel mai important factor predispozant pentru DBP dar se sugerează că evenimentele inflamatorii și/sau infecțioase joacă un rol cheie în inițierea, progresia și severitatea DBP. Răspunsul inflamator pulmonar poate să fie inițiat intrauterin în condițiile existenței corioamniotitei. În afara efectelor detrimentale menționate, observația clinică susține conceptul că expunerea fetală la infecție sau inflamație fetală poate fi și benefică plămânului foarte prematur. Watterberg et al au fost primii care au raportat că coriomaniotita s-a asociat cu risc crescut de DBP dar cu risc redus de sindrom de detresă respiratorie. Această observație a dus la ipoteza că expunerea la corioamniotită accelerează maturarea funcțională pulmonară dar crește vulnerabilitatea plămânului prematur la leziuni postnatale. Datele care susțin această ipoteză sunt însă inconsistente și studiile ulterioare din ultimii 20 de ani au identificat faptul că corioamniotita s-a asociat cu risc crescut, scăzut sau nu fie cu DBP fie cu detresa respiratorie. Rolul corioamniotitei ca factor patogen pentru DBP a fost deja subiectul mai multor revizuiri sistematice și meta-analize. Hartling et al au inclus 59 de studii (15295 prematuri) și au aflat în analiza neajustată că corioamniotita s-a asociat semnificativ cu DBP (risc relativ 1,89; CI95% 1,56-2,30) dar au identificat o heterogenitate statistică substanțială și dovezi de erori de publicare. Au mai observat că prematurii expuși la coriomaniotită au avut vârste de gestație și greutăți la naștere semnificativ mai mici față de cei neexpuși corioamniotitei. Studiile care au ajustat pentru factori importanți de eroare (inclusiv vârsta de gestație și greutatea la naștere) au arătat asocieri mai conservative între corioamniotiă și DBP și au conchis că ”în ciuda multor dovezi corioamniotita nu poate fi considerată definitiv un factor de risc pentru DBP”. După publicarea meta-analizei lui Hartling et al au fost publicate multe alte studii care au evaluat asocierea dintre corioamniotită și DBP iar unele din acestea au calități metodologice foarte ridicate și au inclus un mare număr de prematuri.
Într-o revizuire și meta-analiză recentă, autorii au investigat nu doar asocierea dintre corioamniotită și DBP ci asocierea corioamniotită – sindrom de detresă respiratorie și modul cum se corelează aceste asocieri, rolul potențialilor factori de eroare sau intermediari precum vârsta de gestație, greutatea la naștere, prezența răspunsului inflamator fetal (precum funisita), expunerea prenatală la corticosteroizi, sepsis sau canalul arterial persistent în cadrul asocierii dintre corioamniotită și DBP. Au fost incluse studii examinând prematuri (vârstă de gestație sub 37 de săptămâni) sau cu greutate foarte mică la naștere (<1500 g) care au raportat date primare care puteau măsura asocierea dintre expunerea la corioamniotită și apariția DBP și s-a efectuat meta-analiza acestor date. Prognosticul primar a fost DBP definit ca nevoia de oxigen suplimentar la vârsta postmenstruală de 36 de săptămâni (DBP36) sau la 28 de zile de la naștere (DBP28). Covariatele considerate ca potențiali factori de eroare au fost diferențele dintre prematurii expuși și cei ne-expuși la corioamniotită, expunerea antenatală la corticosteroizi și ratele de sepsis precoce și tardiv. Au fost identificate 3170 studii potențial relevante din care doar 158 au întrunit criteriile de includere (244 096 prematuri, 20 971 cazuri de corioamniotită și 24 335 cazuri de DBP). Meta-analiza a demonstrat că expunerea la corioamniotită s-a asociat semnificativ cu DBP28 (65 studii; OR 2,32; CI95% 1,88-2,86; P < 0,001; heterogenitate I2 = 84%; P < 0,001) și DBP36 (108 studii, OR 1,29; CI95% 1,17-1,42; P < 0,001; heterogenitate I2 = 63%; P < 0,001). Asocierea dintre corioamniotită și DBP a rămas semnificativă atât pentru corioamniotita clinică cât și pentru cea histologică. În plus, au fost identificate diferențe semnificative între prematurii expuși și cei ne-expuși la corioamniotită în ceea ce privește vârsta de gestație, greutatea la naștere, riscul de a fi mic pentru vârsta de gestație, expunerea prenatală la corticosteroizi și sepsisul cu debut precoce și tardiv. Corioamniotita nu s-a asociat semnificativ cu sindromul de detresă respiratorie (48 studii; OR 1,10; CI95% 0,92-1,34; P = 0,24; heterogenitate I2 = 90%; P < 0,001) dar analiza de regresie multivariată a arătat că un model care combină diferența de vârstă de gestație și riscul de detresă respiratorie s-a asociat cu o varianță de 64% în asocierea dintre corioamniotită și DBP36 în toate studiile. Rezultatele acestui studiu confirmă că la prematuri expunerea la corioamniotită se asociază cu un risc mai mare de apariție a DBP dar această asociere este modulată de vârsta de gestație și de riscul de sindrom de detresă respiratorie, existând diferențe semnificative între prematurii cu și cei fără corioamniotită.
Articol: Eduardo Villamor-Martinez, et al; JAMA Netw Open. Nov 2019
Sursa: https://jamanetwork.com/journals/jamanetworkopen/fullarticle/2753981?utm_source=silverchair&utm_medium=email&utm_campaign=article_alert-jamanetworkopen&utm_content=wklyforyou&utm_term=11062019